Orice om ajuns la o varsta la care realizeaza ce e cu el pe lumea asta, are temeri, frici si anxietati. Acestea, de cele mai multe ori, se trag din copilarie, fie din familie, fie din cauza bullying-ului din cadrul scolar, fie o trauma avuta atunci.

Pana de curand (insemnand cam pana acum vreo 5-6 ani) as fi putut sa jur ca nu am avut nimic care sa ma afecteze, care sa imi creeze stari de neliniste in anumite privinte, anxietati, temeri si alte lucruri de genul asta. Pana odata cand am inceput sa devin mai constienta de mine si am inceput sa imi pun intrebari vis a vis de anumite stari pe care le aveam si nu le intelegeam. Astfel, mi-am aprofundat sinele si am realizat ca nu e deloc asa cum pare, si chiar aveam niste lucuri ce m-au marcat.

Anxietatile nu au aparut din senin, ci eu nu am fost capabila sa identific defapt aceste probleme pana atunci deoarece eram prea mica si inconstienta de dimensiunea acelor lucruri.

Mi-a fost destul de greu sa incep sa imi recunosc comportamentele, starile si sentimente ce nu erau ok, precum: neincrederea de sine, frica de a vorbi in fata oamenilor, anxietati in luarea deciziilor, frica de a nu fi acceptat si altele. Primul pas a fost sa recunosc ca am acele probleme, al doilea pas fiind descoperirea radacinelor acestor probleme. Anume, copilaria, cand niste momente critice de atunci aveau sa ma marcheze si sa ma urmareasca toata viata sub forma unor frici si anxietati.

Astfel, atunci am inceput sa lucrez cu mine, acesta fiind al trei-lea pas. Am inceput sa ma informez cu privire la acestea, sa duc o lupta interioara pentru combaterea lor. Acestea sunt chestiuni ce trebuie luate foarte in serios.

Cu ajutorul unei bune informari (din cartile ce apartin domniului psihologic) si eventual cu ajutorul unor persoane specializate, trebuie tratate pentru ca mintea umana poate fi foarte rau afectata fara sa realizam initial. Trebuie sa fim atenti la ceea ce ne spun cei din jur care de regula ne arunca “mici ponturi” atunci cand ne atrag atentia asupra unor lucruri. (De ex. “Ti-a tremurat vocea atunci cand ai spus nu stiu ce…” sau “Trebuia sa spui ceea ce crezi, nu sa taci si sa faca cum vrea el!”)

Acestea, de multe ori, sunt semne ale unor probleme in cazul in care se repeta de multe ori si nu trebuie ignorate. Daca sunt identificate devreme pot fi tratate cu timpul. Nu va fie frica sa recunoasteti ca aveti o problema si, mai ales, nu va fie frica sa mergeti la un specialist, cu mintea nu e de jucat.

Eu am trecut prin toate acestea si spun din proria experienta ca orice amanunt al copilariei ramane impregnat in comportament, stari si sentimente, si trebuie lucrat cu acestea pe tot parcursul vietii pentru a putea duce o viata normala.

With love

G.B. ♥️